In cursul zilei de azi am primit pe mail o cere de ajutor din partea unei persoane, pe nume Burungiu Madalina, cerere care o sa o public mai jos si tot pe aceasta cale fac apel la restul din blogosfera care ii rog sa publice acest mesaj. Consider ca daca nu puteti ajuta material puteti totusi sa publicati acest mesaj si la voi pe blog si cine stie, poate aceasta fata va strange suma necesara si isi va castiga dreptul la viata.

O speranta pentru mine… Ajutati-ma!
Numele meu este Burungiu Madalina, sunt din Tulcea.
Povestea mea a inceput inainte sa apar pe lume. N-am mai avut rabdare sa astept
9 luni ca sa vad lumina zilei, sa ma bucur de viata…
Si astfel m-am nascut prematur, la doar 7 luni…Nici n-am apucat sa deschid
bine ochii, sa privesc imprejur…si am cazut intr-o mare de necazuri,
nesfarsite, ce-mi calauzesc si acum pasii, zi de zi…
Fiind adusa pe lume la doar 7 luni, plamanii mei au fost prea mici ca sa-mi
oxigeneze normal creierul, astfel ca, practic din primele clipe de viata, am
suferit de disfunctii ale sistemului nervos central: nu aveam echilibru, nu
puteam sta in sezut si la varsta de un an nu-mi puteam tine capul drept…Inca
de mica am fost dusa de parintii mei la nenumarati doctori, am umblat prin
atatea spitale si centre de recuperare incat le-am pierdut numarul… Am facut
gimnastica, ani de-a randul.. doar doar voi avea o sansa, cat de mica sa devin
un om normal, sa ma pot bucura de viata, sa alerg, sa zambesc din tot sufletul,
sa traiesc! Insa fara nici un rezultat…Am aflat cand am crescut putin si-am
constientizat boala mea, de ce sufar: diplegie spastica. De mica, n-am putut sa
merg singura, lipsita de echilibru fiind, si singura mea alternativa a
reprezentat-o cadrul…. cu care ma deplasez si acum prin casa… si scaunul
rulant pentru a iesi in lume.
Desi am fost de mica obisnuita sa cresc astfel, ingradita, am fost intotdeauna
optimista, mi-am dorit foarte mult sa merg singura si-am crezut mereu ca la un
moment va rasari soarele si pe strada mea..
Astfel, cu aceste ganduri si vise… am ajuns la 27 de ani sa sper pe mai
departe ca va exista o sansa oricat de mica pentru mine..
Acum a aparut o sansa si pentru mine. Si-mi doresc atat de mult sa pot profita
de ea… de singura sansa ivita in 27 de ani de suferinta…
De curand am aflat ca se face transplant cu celule stem olfactive. Am fost
fericita pentru moment, insa apoi au aparut problemele. Transplantul se poate
face doar in China, la o renumita clinica, am luat legatura cu ei si m-au
programat pe data de 10 maritie 2009. Pntru a putea merge acolo, am nevoie de
20,000 de euro, suma mult prea mare pentru mine, pentru posibilitatile
parintilor mei, care ar face orice sa ma vada fericita si sa-mi poata oferi ei
aceasta sansa, dar din pacate nu au aceasta posibilitate.
M-am gandit sa va cer ajutorul, pentru a putea merge si eu in China, in
speranta ca operatia pe care o voi face ma va ajuta sa devin o fiinta normala,
sa pot sa alerg, sa dansez, sa ma bucur de viata.
Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati, asa cum puteti, sa-mi implinesc
acest vis pe care il am inca din copilarie, adolescenta si care astazi este mai
arzator ca oricare altul.

Va multumesc si cu speranta ca intr-o zi ma voi putea bucura si eu de viata in
plenitudinea ei, va imbratisez cu drag,
Burungiu Madalina

Pentru cei care doresc sa ma ajute, pot dona o suma cat de mica in conturile
deschise la BRD, pe numele mamei Burungiu Rodica:
in euro: RO39BRDE370SV08302953700
in lei: RO55BRDE370SV08299723700
SWIFT-CODUL BRD-ului: BRDEROBU.